Tudor Arghezi

Zdreanþã

L-aþi vãzut cumva pe Zdreanþã,
Cel cu ochii de faianþã?
E un câine zdrenþuros
De flocos, dar e frumos.
Parcã-i strâns din petice,
Ca sã-l tot împiedice,
Ferfeniþele-i atârnã
ªi pe ochi, pe nara cârnã,
ªi se-ncurcã ºi descurcã,
Parcã-i scos din calþi pe furcã.
Are însã o ureche
De pungaº fãrã pareche.
Dã târcoale la coteþ,
Ciufulit ºi-aºa lãieþ,
Aºteptând un ceas ºi douã
O gãinã sã se ouã,
Care cântã cotcodace,
Proaspãt oul când ºi-l face.
De când e-n gospodãrie
Multe a-nvãþat ºi ºtie,
ªi, pe brânci, târâº, grãbiº,
Se strecoarã pe furiº.
Pune laba, ia cu botul
ªi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niþel, cã te dezvãþ
Fãrã mãturã ºi bãþ.
Te învaþã mama minte."
ªi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanþã l-a ºi lepãdat
ªi-a-njurat cu un lãtrat.

Când se uita la gãinã,
Cu culcuºul lui, vecinã,
Zice Zdreanþã-n gândul lui
"S-a fãcut a dracului!"

Stupul lor

Stupul lor de pe vâlcea
Stã pãzit într-o broboadã
De trei plopi înnalþi, de nea,
Pe o blanã de zãpadã.

Prisacarul le-a uitat,
ªi-a cãzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlauntru însã-n stup
Lucrãtoarele sunt treze
ªi fãcând un singur trup
Nu-nceteazã sã lucreze.

Cã niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreunã
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bunã.


--------------------------------------------------------------------------------
Iscoada

Decum s-a ivit lumina.
A ieºit din stup albina,
Sã mai vadã, izma creaþã
A-nflorit de dimineaþã?

Se-ngrijeºte, gospodinã
De-nfloreºte si sulfinã,
Cãci plutise val de ceaþã,
Astã-noapte, pe verdeaþã.

A gãsit toatã gradina
Înfloritã, si verbina,
ªi s-a-ntors, dupã povaþã,
Cu o probã de dulceaþã.


Paza bunã

S-a întors cercetãtoarea
Sã le spuie la surori
Cã-i deschisã toata floarea
ªi câmpia, de cu zori.

ªi-au plecat aproape toate
La cules, cu mii si mii,
Lãsând vorbã la nepoate
Sã-ngrijeascã de copii.

Cãci muscoii si bondarii
ªi-alte neamuri de pãdure,
Pe ºoptite, ca tâlharii,
Umblau mierea sã le-o fure.

Însã paza-n stupi e bunã,
Cã târziu, dupi apus,
Colo jos, subt stupi, la lunã,
Ei zaceau cu burta-n sus.

[quote="Admin"]Zdreanþã

L-aþi vãzut cumva pe Zdreanþã,
Cel cu ochii de faianþã?
E un câine zdrenþuros
De flocos, dar e frumos.
Parcã-i strâns din petice,
Ca sã-l tot împiedice,
Ferfeniþele-i atârnã
ªi pe ochi, pe nara cârnã,
ªi se-ncurcã ºi descurcã,
Parcã-i scos din calþi pe furcã.
Are însã o ureche
De pungaº fãrã pareche.
Dã târcoale la coteþ,
Ciufulit ºi-aºa lãieþ,
Aºteptând un ceas ºi douã
O gãinã sã se ouã,
Care cântã cotcodace,
Proaspãt oul când ºi-l face.
De când e-n gospodãrie
Multe a-nvãþat ºi ºtie,
ªi, pe brânci, târâº, grãbiº,
Se strecoarã pe furiº.
Pune laba, ia cu botul
ªi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niþel, cã te dezvãþ
Fãrã mãturã ºi bãþ.
Te învaþã mama minte."
ªi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanþã l-a ºi lepãdat
ªi-a-njurat cu un lãtrat.

Când se uita la gãinã,
Cu culcuºul lui, vecinã,
Zice Zdreanþã-n gândul lui
"S-a fãcut a dracului!"

ce mai repetam asta la sc =)))

^ :)))...da Cine nu repeta asta =))